„Cred în Dumnezeu, Tatăl Atotputernic;
Creatorul cerului și pământului.
Și în Isus Christos,
singurul său Fiu născut,
Domnul nostru,
și este conceptul Spiritului Sfânt,
născut din Fecioara Maria,
suferind sub Pontius Pilat,
crucificat, a murit și îngropat,
în a treia zi a înviat din morți,
s-a înălțat la ceruri,
așezat la dreapta Dumnezeului Părintelui Atotputernic,
de unde va veni, ca să judece pe cei vii și morți;
Cred în Spiritul Sfânt;
Biserica sfântă;
iertarea păcatelor;
învierea trupului
[și în] viața eternă. Amin.”.
________________________
Versiunea Latina din anul 325
Credo in Deum, Patrem omnipoténtem
Creatorem caeli et terrae.
Et in Iesum Christum,
Filium eius único,
Dóminum nostrum,
quod conceptum est de Spíritu Sancto,
natus ex María Vírgine,
passus sub Pontio Pilato,
crucifixus, mortuus et sepultus,
Tertia die resurrexit a mortuis,
ascendit ad caelos,
sedet ad dexteram Dei Patris omnipotentis,
inde venturus est iudicare vivos et mortuos.
Credo in Spiritum Sanctum,
sanctam Ecclesiam
Sanctorum Communionem,
remissionem peccatorum,
camis resurrectionem,
[Et] vitam aeternam. Amen.
_______________________
Despre autorii crezului
Hipolit (Hippolytus), pare ca a fost ultimul creștin care a scris în greacă în Imperiul Roman. Tot el a defint o forma de liturghie, pe care catolicii și ortodocsii o folosesc azi din plin. El a fost unul din cei ce a pus bazele acestui așa-zis „crez” al apostolilor, care era folosit ca o marturisire a crezului creștin a celor ce se botezau.
Fusese si o dispută cu privire la scrierile ioanine dintre Hipolit și Gaius, la Roma, la începutul secolului al III-lea. Acesta susține că Evanghelia și Apocalipsa lui Ioan au fost respinse de unii creștini la Roma care nu acceptau o pzitie inferioara a Fiulu în comparație cu Tatăl. Și în contextul acestei dispute create, evanghelistul a fost identificat pentru prima dată cu apostolul Ioan, fiul lui Zebedeu, pentru a înocula o mai mare autoritate față de scrierile apostolului.
În primele secole unii teologi au dorit sa pună bazele unei tradiții teologice comune împărtășite de autorul Contra Noetum, Marcellus din Ancyra și Photinus of Sirmium. Și pentru a studia influența lui Hipolit asupra teologiilor lui Marcellus și Photinus, au fost examinate patru elemente: 1) teologia procesiunii Logos; 2) semnificația termenului Logos; 3) legătura dintre Logos și Fiu; 4) natura proleptică a titlului Fiul s-a aplicat Logos înainte de întrupare. În primul rând, ar fi interesant studiul acestor elemente teologice asupra Contra Noetum, apoi aceleași puncte sunt examinate în Marcellus și Photinus. În cele din urmă, se trag concluzii luând în considerare continuitatea și discontinuitatea acestei tradiții teologice în timp.
Controversatul capitol Ioan 1:1
Părerea mea este scrierea din Ioan 1:1, arată că, Cuvântul lui Dumnezeu, era însuși Dumnezeu așa cum și scrie. Majoritatea cultelor cred ca era Domnul Isus Christos. Eu cred ca este o comparație, o personificare a Domnului Isus, căci tot apostolul Ioan spune ca Isus ne-a dat Cuvântul lui Dumnezeu, si niciodată nu s-a comparat cu, Cuvăntul, sau să se numească pe sine Dumnezeu, așa cum ar insinua primul verset din primul capitol al apostolului Ioan. Dar hai sa vedem câteva texte, și dumneavoastră trageți o concluzie.
”Ioan 17:8. Caci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit si au cunoscut cu adevărat ca de la Tine am ieșit si au crezut ca Tu M-ai trimis. ”
„14. Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru ca ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. „
În Efeseni 6:17 se spune: coiful mântuirii si sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu,..atunci de ce majoritatea spun că acest ”Cuvânt” este Isus, cand de fapt El, a fost trimis să aducă Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 17:3)? Cuvântul, este simbolizat ca o sabie cu 2 tăișuri. (vezi Evr. 4:12 & Apoc 1:16 & 2:12 & 19:15, 21) !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu