Cuvânt înainte


Această lucrare nu aparține unui cult sau unei religii, ci este o lucrare non-denominație.
Prin aceasta, doresc să aduc Textul Masoretic ebraic într-o translatare cât mai apropiată  de  versiunea  originală.  Din  acest  motiv  nu  s-au  putut  menține  perfect rigorile  gramaticale,  pentru  a  nu  deranja  prea  mult  forma  veche,  arhaică,  şi
frecventele  repetări  ale  cuvintelor.  În  text  se  găsesc  atât  termeni  arhaici,  cât  şi moderni. Am preferat cuvinte de origine latină în detrimentul celor de origine slavă ori arabă, cum ar fi „măgar” înlocuit cu asin, pentru pom am folosit „măslin”, iar „olive” pentru fructele sale.  
Este  necesar  să repunem Numele Sfânt al lui Dumnezeu, căci prin decizia sinodului  Bisericii  Ortodoxe  Române  din  1914  s-a  hotărât  eliminarea  Numelui Sfânt Iehova din teologia şi dogma ortodoxă, editând noua Biblie Sinodală în 1914, prin  care  unicul  Nume  propriu  Iehova  este  înlocuit  cu  atributul  „Domnul”,
influenţând  în  timp  și  celelalte  culte  neoprotestante  în  acest  sens.  Deși  edițiile anterioare ale bibliilor ortodoxe conțineau Numele Iehova, prin Biblia de la Blaj (1795), unde Numele lui Dumnezeu era scris „Ehova”, Biblia de la Pesta (1873) și Biblia de la Iași (1874 -  Nițulescu) sunt cele din urmă traduceri  ortodoxe  în  care Numele Iehova a fost menționat în Biblie.
Numele folosit în această  lucrare  este  YEHOWAH  (יְהֹוָה)  și  se  citește Yehovah.  El  a  fost  copiat  după tetragrama ebraică YHWH (יהוה)  fără să conțină vocale.  În  Septuaginta  TETRAgrama  este  scrisă  cu  litere  grecesti:  IAO.  În  alte scrieri vechi este sub forma „Ιαουαί„ (IAOYAI), cât și „Ιαουέ„ (IAOYE).  Pe  un vechi  vas  de  ceramică  s-a descoperit,  tot  în  greacă,  numele: IAIO
(https://www.youtube.com/watch?v=yvacyxc7nlm)
Numele  Yehowah  este  cel  mai  apropiat  de  adevăr, aşa cum declară marele arheolog şi traducător al manuscriselor de la Marea Moartă, cercetătorul Nehemia Gordon (vezi YouTube).
Noi  știm  că  sunt  cel  puţin  7  versiuni  de  Nume  ale  tetragramei  YHWH, folosite  în  funcție  de  context.  Cel  mai  des  și  mai  răspândit  este  numele  de YeHoWaH (Yehovah). Combinația din exprimarea Numelui Sfânt YE-HO-WAH (din tetragrama YOT-HE-VAV-HE)  are  un  bun  sens  semantic.  În  ebraică  „YE”
reprezintă  viitorul sau  imperfectul  verbului „a fi”, „HO” reprezintă prezentul,  în
timp  ce  „VAH”  reprezintă  trecutul.  Cu  alte  cuvinte,  această  formă  a  Numelui
YeHoWaH ar avea o semnificație specifică și nu ar fi doar o repetare a sunetelor vocale. Cu adevărat YEHOWAH înseamnă „a fost/este/şi va fi” - adică Eternul, Cel Veșnic care va fi, este, și întotdeauna a fost în acţiune, creând şi stăpânind. Când a încetat  să  mai  fie  chemat  Numele  Sfânt  al  lui  Dumnezeu,  YeHoWaH?  Potrivit Enciclopediei Evreiești (versiunea 1901)  a Talmudului babilonian, după  moartea
lui  Simeon  cel  Drept  (290  î.Hr.),  evreii  au  încetat  să  pronunțe  Numele  Sfânt YeHoWaH. Talmudul babilonian afirmă în: „Tosaf Sotah 38a, sugerând că Numele inefabil (inexprimabil) ar putea fi pronunțat numai atunci când există vreo indicație că prezența lui Dumnezeu se odihnea pe Sanctuar. După moartea lui Simeon cel
Drept, sunt  multe  indicii că de atunci  frații săi  nu au  mai  îndrăznit să rostească Numele inefabil YeHoWaH” (Talmud. Yoma 39b, nota de subsol, p. 186).
Este  nedrept  să fie scos Numele YeHoWaH, așa cum s-a  întâmplat  în  anul 290  î.Ch.  -  fără  ca  evreii  din  acea  perioadă  să  fi  primit  vreo  poruncă  de  la Dumnezeu în acest sens. Nu cred că și-ar fi șters Dumnezeu Numele de pe  buzele oamenilor, așa cum ar putea nouă să ne şteargă Dumnezeu numele din Cartea Vieţii
eterne.
Profetul  Ioel  a  spus  în  2:32  «...  cine  va  chema  Numele Yehowah  va  fi mântuit...»”
Nicidecum nu scrie că: „cine va chema atributul Domnul va fi mântuit”.
Dumnezeu nu este om și persoană pentru a-L chema cu „Domnul”, care este un atribut folosit doar pentru ființele umane, aşa cum a fost Domnul Isus, fiind Om născut din femeie și care, mai presus de toate, este și Fiul lui Dumnezeu. Entitățile cerești  nu  pot  fi  voluntar  chemate  așa  cum  chemăm  oamenii,  căci  suntem,
deocamdată, ființe inferioare celor cerești. Noi nici măcar maimuțelor nu ne putem adresa cu apelativul „domnul”, căci sunt ființe inferioare, deși au carne, sânge și sunt asemenea nouă.
Olarul (Yehowah) nu poate fi numit oală (om) așa cum unii ar dori.
Omul, din dorinţa de a fi asemenea lui Dumnezeu, confundă cu a fi egalul lui Dumnezeu, chemându-l ca pe un om, cu atributul „Domnul”.
Din aceste  motive doresc să repun Numele Sfânt acolo unde a fost pus de la început de scribii vremurilor antice. În  această lucrare unele nume proprii sau numele unor națiuni sunt traduse deseori  diferit  de  ceea  ce  se  regăsește  acum  în  Bibliile  din  România.
Asta  se datorează  sursei  din  care  s-a  făcut  translatarea  și  respectă  mai  mult  versiunea originală.
                           Sursele acestei lucrări începute în toamna anului 2019:
 
 SFÂNTA SCRIPTURĂ  - Iași 1874
 Biblia GBV 2001 - Gute Botschaft Verlang
 English  translation  of  the  entire  Tanakh  (Tanach)  with  Rashi's  commentary
(chabat.org).
 American Standard Version.
 The Bible in Basic English.
 Common English Bible.
 The Complete Jewish Bible.
 The Biblia Hebraica Stuttgartensia.
 Holman Christian Standard Bible.
 The Darby Translation.
 Good News Translation.
 Hebrew Names Version.
 Jubilee Bible 2000.
 King James Version.
 Lexham English Bible.
 Septuagint Bible w/ Apocrypha.
 New American Standard Bible.
 The Message Bible.
 Orthodox Jewish Bible.
 Douay-Rheims Catholic Bible.
 Revised Standard Version.
 Third Millennium Bible.
 Tyndale.
 World English Bible.
 Wycliffe.
 www.biblestudytools.com
 
                     
Această lucrare este protejată de legea dreptului de autor.
                                                      Copyright 2021
 
                                                        Cuprins
 
Geneza .......... (50 capitole) .......... pagina : 1
Exod .............  (40 capitole) .......... pagina : 63
Levitic ........... (27 capitole) .......... pagina : 121
Numeri .......... (36 capitole) .......... pagina : 161
Deuteronom .. (34 capitole) .......... pagina : 216
                                   Sfârșit .......... pagina : 263





 

 

                                              TORAH. Fragment din Levitic.

                                                           -British Museum-

                                 Originile manuscriselor existente azi,

                                          ce sunt parte a Scripturii

Cele mai vechi porțiuni din Vechiul Testament datează din timpul Regatului Israel (secolele VIII / IX î.Ch.), perioadă din care nu mai există manuscrise în prezent. Cele mai vechi mărturii textuale directe, sunt manuscrisele care au fost descoperite din anul 1949 în deșertul Iudeii, într-o peșteră din Qumran de pe Marea Moartă. Printre acestea s-au aflat rămășițele a aproximativ 200 de transcrieri ale cărților individuale ale Bibliei și a unor apocrife din perioada cuprinsă între 150 î.Ch. și 70 d.Ch. Cu excepția unei singure transcrieri a cărții lui Isaia care este păstrată în întregime. Textele biblice din Qumran cuprind în exclusivitate fragmente pe care în majoritatea cazurilor pot fi identificate doar câteva cuvinte de conexiune a unor cărți, și adesea nu mai mult decât o sumă de litere care se mai pot indentifica.
Descoperirea textelor din mai multe scrieri sunt importante pentru cercetare și comparație textuală a Vechiului Testament care sunt disponibile azi, ce sunt doar din perioada secolului al III-lea î.Ch.
Prima traducere a Bibliei ebraice în greacă, așa-numita Septuaginta, vine din această epocă. Acesta este cel mai vechi și mai semnificativ martor indirect al formulării textului ebraic, așa cum exista la acea vreme. Ulterior, alte traduceri antice au apărut ca mărturii indirecte și suplimentare, în special Vulgata latină, Peshitta siriană și Targum aramaic.
Cea mai veche transcriere completă a Bibliei ebraice pe care o cunoaștem astăzi este Codex Leningradensis din anul 1008; cu aproape o sută de ani mai vechi, dar din păcate nu mai este așa complet precum Codul Alep din 930. Codul Leningrad și Codul Alep sunt două exemplare proeminente ale așa-numitului Text Masoretic, versiunea care a fost proclamată definitivă de scribii evrei din jurul 100 d.Hr. Conținând inițial numai consoane, și acest text a fost furnizat cu semne vocale începând cu aproximativ 700 d.Hr. În această formă, a fost transmis mai departe cu o atenție minuțioasă de către așa-numitele Masorete.
Textul masoretic nu reproduce textul biblic original în toate cazurile. Odată cu descoperirea a numeroase manuscrise, mai presus de toate textele de la Qumran, avem la dispoziție versiuni ale textului din Vechiul Testament care preced versiunea masoretică.